Despre Micuțisme

Literatură americană modernă. Scrisă în anii '60 de o autoare din Deep South (America... adâncă? America tradițională? America votanților lui Trump?) dintr-o perspectivă dublă: vocea narativă a fetiței de acum 30 de ani se confundă cu cea a femeii din prezentul cărții.  Jean-Louise Finch (poreclită Scout)  navigează împreună cu fratele său Jem  lumea din  Maycomb (un târg?) aflat în statul Alabama. Orfani de mamă, cei doi sunt crescuți de tatăl lor, Atticus Finch , un avocat cu principii care luptă împotriva segregării rasiale. E o carte pe care majoritatea școlilor din America o predau, deși începe să fie controversată din cauza limbajului rasial dur. Se pare că nu mai e politically correct să fii historically correct. Ah cât urăsc romgleza. Dar câteodată n-ai ce-i face, limba română nu ține pasul. Despre pierderea inocenței Cartea asta nu a primit premiul Pulitzer degeaba. E materie grea: discriminare rasială, stratificare socială, abuz. În timp ce temele astea sunt ab

Am cumpărat cartea asta pentru că titlul mi s-a părut genial. Tot spațiul dintre gândurile mele . Are cumva o încărcătură puternică, e atât de multi-dimensional: spațiul ca spațiu, spațiul în timp, spațiul în abstract. Întotdeauna am fost de părere că o carte e la fel de puternică precum sentimentele pe care le stârnește în tine. Iar cartea asta promite destul de mult. Pe lângă titlu, uită-te la copertă: un astronaut, o fântână, o muscă atârnată cu capul în jos. Începi să simți și să gândești înainte să deschizi cartea. S-a ridicat cartea la nivelul așteptărilor? Alor mele da, ce-i drept pentru că am știut la ce să mă aștept. Am citit deja destul de multe cărți scrise de autori contemporani tineri (vezi, de exemplu, recenzia pentru Escapada, de Lavinia Branșite ). Majoritatea autorilor par să se limiteze acum la povestioare scurte, ușor digerabile de o audiență cu putere de concentrare tot mai redusă. Ce să-i faci, se mișcă și ei cu vremea. Nimeni nu le-ar citi un bildungsroman.